Stânci şi mesteceni este o lucrare emblematică pentru tot ceea ce este modern în pictura de peisaj din a doua jumătate a secolului XIX, când accentul se deplasează de la viziunea asupra locului sau a motivului asupra construcţiei imaginii plastice, a raporturilor cromatice şi a celor de umbră şi lumină.

În lucrare frunzişul brun roşcat şi griurile colorate ale stâncilor alternează cu albastrul dominant al cerului din fundal pe care se detaşează coroanele impunătoare ale mestecenilor. Andreescu încorporează lumina în culoare într-un mod spectaculos, transpunând senzaţiile colorate cu spontaneitate şi prospeţime. Este lecţia pe care şi-a însuşit-o cu prilejul şederii la Fontainebleau, în preajma celorlalţi pictori care, lucrând la Barbizon, au deprins, ca şi Jean-François Millet sau Théodore Rousseau înaintea lor, secretele picturii în aer liber, din care a dispărut orice solemnitate formală.

Vezi mai multe lucrări din Galeria de Artă Românească Modernă