Adoraţia păstorilor face parte dintr-un ansamblu realizat de El Greco între 1596 şi 1600 pentru altarul principal al Colegiului Donei María de Aragón din Madrid. Monumentala structură arhitectonică cuprinzând şase picturi şi şase sculpturi, fusese gândită ca un discurs vizual pe tema Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Ea a fost dezmembrată la începutul secolului XIX, celelalte cinci picturi aflându-se astăzi în colecţia Muzeului Prado.
Concepută ca o scenă nocturnă, în care jumătatea inferioară este rezervată lumii pământeşti, iar cea superioară împărăţiei cerurilor şi oştilor îngereşti, lucrarea prezintă momentul în care păstorii îngenuncheaţi Îl venerează pe Pruncul Iisus, aducându-i drept ofrandă un miel alb, prefigurare a viitoarei jertfe a Mântuitorului.
Fecioara ţine scutecele deschis, lăsând să se vadă că întruparea Fiului lui Dumnezeu s-a petrecut fizic. Gestul ei explicit se adresează mai degrabă lui Iosif şi bărbatului cu care discută acesta. Dacă privim cu atenţie, observăm prezenţa aceluiaşi chip la vârste diferite şi în celelalte tablouri ale artistului din sala în care este expusă Adoraţia păstorilor. Este vorba chiar de El Greco, pictorul dornic să demonstreze prin acest artificiu că lucrările sale contribuie la eruditele discuţii teologice din mediile catolice spaniole.
