Specialist în compoziţii savante care recompun sintetic dar artificial natura, Abraham Mignon o foloseşte pe aceasta din urmă pentru a sugera metaforic ordinea divină, căreia i se subordonează universul. Acesta este şi mesajul tabloului Flori într-o grotă, una dintre lucrările de maturitate ale pictorului.
Un straniu grupaj de flori şi fructe creează o dezordine aparent „naturală”, expusă pe trunchiul unui arbore, într-o grotă întunecată. Cuibul sticleţilor este pândit de un şobolan aflat într-o scorbură. În apă colcăie melci, un şarpe, o broască și o şopârlă, iar în penumbră zboară fluturi şi bondari. Irişi, maci, bujori, anemone, „boule-de-neige”, muşeţel şi zmeură coexistă în tabloul luminat doar în partea dreaptă, de un reflector invizibil.
maginea este un mic compediu de metafore şi simboluri creştine, un inventar al pericolelor ce-l pândesc pe bunul creştin la tot pasul, chiar dacă i-a fost dată capacitatea de a alege între rău şi bine. Albina, omida şi fluturele sunt embleme hristice, crinul simbolizează puritatea Fecioarei Maria, garoafa - întruparea, iar trandafirul - castitatea. Lor li se adaugă mici episoade „narative”: şarpele strivit de o piatră face aluzie la înfrângerea diavolului de către Biserică, iar zborul bondarului deasupra ciulinilor sugerează libertatea de a alege între virtute şi desfrâu.
