Tabloul de la Bucureşti reprezintă cel mai amplu şi mai mare Buchet din întreaga creaţie a lui Jan Brueghel cel Bătrân. El urmează modelul conceput iniţial de pictor în 1606 pentru buchetul ce-i fusese comandat de cardinalul Federico Borromeo. Acesta a devenit ulterior prototipul unui nou tip de natură statică în care s-au specializat mai multe generaţii de pictori activi în atelierul lui Jan Brueghel cel Bătrân (fiul lui Pieter Breughel cel Bătrân şi fratele mai mic al lui Pieter Brueghel cel Tânăr).
Tabloul este o adevărată enciclopedie vizuală. Printre zecile de specii şi varietăţi de flori, unele dintre ele studiate luni întregi în grădina din Bruxelles a arhiducelui Albrecht de Habsburg, se ascund circa 20 de tipuri de insecte. Florile înmugurite, înflorite sau ofilite, omizile care se metamorfozează în crisalide şi apoi în fluturi, măsoară trecerea timpului şi sugerează caracterul ciclic al vieţii. Contemplarea tabloului devine astfel prilej de meditaţie asupra fragilităţii şi caracterului efemer al frumuseţii şi al vieţii dar şi asupra naturii divine a artei. Doar bâzâitul muştei de pe marginea vasului pare a întrerupe această meditaţie.
Vizitatorii galeriei au la dispoziție o aplicație de realitate augmentată pentru a explora tabloul, artistul ca și alte lucrări de artă din muzeu.
