În 1561, meşterul Dosoftei de la mănăstirea Putna sculpta pentru postelnicul Matei Crăciun şi soţia sa Maria o cruce de procesiune destinată bisericii mănăstirii Slatina, de curând ridicată de domnitorul Alexandru Lăpuşneanu şi de soţia sa, Ruxandra.
Crucea, înaltă de o jumătate de metru, are trei braţe orizontale care redau simbolic forma crucii pe care a fost răstignit Iisus: braţul de sus marchează locul plăcuţei cu inscripţia INRI (Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor), iar cel de jos locul în care picioarele Sale au fost bătute în cuie. Sculptată pe ambele feţe, ea este prinsă într-o ferecătură din argint aurit, decorată cu vrejuri spiralate, în filigran, şi cu rozete la colţuri, mânerul din argint aurit fiind prevăzut cu o sferă, simbol al globului pământesc.
Fiecare faţă a crucii este împărţită în 16 scene miniaturale; majoritatea istorisesc viaţa şi patimile lui Iisus, în timp ce câteva prezintă legende locale, ancorând astfel obiectul în realitatea contemporană a secolului XVI. Cele mai multe scene se petrec pe un fundal arhitectural complex în timp ce altele se petrec în ample peisaje. Ambele soluţii asigură unitatea de timp şi spaţiu a naraţiunii, permiţănd sintetizarea mai multor episoade într-o manieră convingătoare.
