Petrecere cu lăutari este mai mult decât un tablou de familie sau o pagină din cronica vizuală a Bucureştiului de pe la 1880. Este o declaraţie de modernitate.

Tabloul reuneşte, în grădina (reală sau imaginară) a casei, fraţii, cumnatele şi nepoţii pictorului, care se joacă sau converesează pe fundalul sonor al muzicii unui taraf tradiţional. Familia e îmbrăcată după moda pariziană – femeile în rochii de vară în culori deschise, cu corset strâns şi fuste ample la spate, bărbaţii în haine negre şi pantaloni de culoare deschisă; lăutarii poartă anterie, amintind de portul boierilor de altădată. Doar violoncelistul poartă costum, semn că e muzician şcolit.

Toţi au gesturi relaxate şi se simt în largul lor: Zina de Norÿ, fiica soţiei lui Theodor Aman din prima căsătorie, stă cocoţată pe postamentul coloanei din partea dreaptă. Din mijlocul familiei, doar Ana Aman, soţia pictorului, priveşte înspre noi.

Asemeni pictorilor impresionişti contemporani, de la Manet şi Monet la Bazille sau James Tissot, Aman îşi transformă propria familie în model, observând în deplină libertate, obiceiuri şi contraste caracteristice societăţii româneşti din epocă. Le regăsim, nuanţate, şi în alte tablouri din aceeaşi sală, ilustrative pentru dorința lui Aman de a fi mereu în pas cu preocupările confraților europeni: Pe terasă la Sinaia, Vedere din Câmpulung,  Serata (Bal în atelier).

Vezi mai multe lucrări din Galeria de Artă Românească Modernă