Danaida datează din anii 1908-1909, o perioadă în care Brâncuşi îşi căuta încă drumul. Sculptura surprinde prin preocuparea pentru simplificarea formelor, caracteristică abordării moderne a sculptorului român. Faţa rotundă a femeii, fruntea foarte înaltă, părul pieptănat cu cărare şi privirea puțin aplecată se vor regăsi ulterior şi în alte portrete realizate de artist, cum ar fi cele ale Domnişoarei Pogany. Privită din această perspectivă, Danaida este o lucrare deschizătoare de drum pentru întreaga creaţie a lui Brâncuşi. Titlul care trimite la mitologia greacă i-a fost atribuit probabil cu prilejul unei expoziţii, fiind considerat mai evocativ decât simplul Cap de fată, 1908, notat de artist pe spatele unei fotografii de epocă.
Aspectul poros, mat, aspru, dat de granulaţia mare a pietrei de Vraţa în care este sculptată, contribuie mult la aspectul arhaizant al Danaidei. Ea marchează despărţirea lui Brâncuşi de Rodin dar şi de academism fiind una dintre primele încercări moderne de redefinire a sculpturii ca obiect plastic.
Vezi mai multe lucrări din Galeria de Artă Românească Modernă