Fata pădurarului este una dintre cele mai populare picturi ale lui Nicolae Tonitza, realizată în anii 1924-1926, într-o perioadă în care artistul explora plin de simpatie universul copilăriei, proiectând asupra copiiilor propriile stări de spirit. Ca în toate portretele lui Tonitza, ochii constituie centrul de interes: deşi îndreptată spre pictor, privirea lor pare întoarsă spre sine, adâncită contemplativ-melancolic, într-o lume interioară inaccesibilă.

Departe de orice redare fotografică, Fata pădurarului mizează pe contrastul între roşul rochiei şi verdele frunzelor de stejar, punctate ici şi colo de tuşe de albastru şi oranj. Cele două frunze care coboară pe gulerul rochiei fac vizibilă trecerea de la planul apropiat la cel îndepărtat şi sparg decorativismul fundalului.

Vezi mai multe lucrări din Galeria de Artă Românească Modernă