Caftanul de la Bistriţa, confecţionat din brocart italienesc, a fost refăcut dintr-un somptuos acoperământ de mormânt dăruit de către boierii Craioveşti ctitoriei lor de la Bistriţa pe la 1490. Pe fondul de catifea roşie de mătase se evidenţiază motive decorative de inspiraţie vegetală, relieful datorându-se unor tehnici speciale de ţesere a firelor de argint aurit. Atât motivele ornamentale cât şi tehnica de execuţie indică un atelier italian de pe la 1480 - 1490. Costul unui asemenea veşmânt echivala în epocă cu cel al unei moşii de zeci de hectare de pământ, semnalând puterea şi bogăţia purtătorului său.
Derivat din vechiul costum persan de călărie, caftanul era iniţial purtat de demnitarii bizantini, fiind preluat ulterior de dregătorii de rang înalt din administraţia otomană, inclusiv de cei de la curtea voievozilor din Țările Române.
Gestul boierilor Craioveşti de a dona acest costum de preţ ctitoriei lor se înscrie în practica epocii. Asemenea lor şi asemenea aristocraţiei occidentale contemporane, domnitorul Neagoe Basarab avea să dăruiască şi el un caftan somptuos bisericii mănăstirii Bistrița pentru a i se da o nouă utilizare.
